La puţin timp după plecarea stăpânilor săi într-o excursie de weekend la Budapesta, unul dintre membrii de seamă ai Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizaţi (şi totodată singurul cu coadă) s-a apucat să deguste un anume Shiraz de la Crama Oprişor. Distinsul iubitor de vin şi-a permis această mică plăcere aproape clandestină ştiind bine că, în vreme ce el rămâne să lenevească acasă, alţii mai berbanţi se vor delecta în capitala maghiară cu tot felul de Negri de Drăgăşani, de Graţii de Sătmar, de Bendise de Petrovaselo, de Cabernet-uri de-a dreptul France din Villány. Ca să nu mai vorbim de supremul Amarone Costasera de la Masi ori de un Chateau zis Peyre-Lebade sau mai bine Lafitte Rotschild.
  Cu dopul cruciat sub braţ, pierdut într-un vis care încape între pahar şi sticlă, Lucky Motanul a găsit de cuviinţă să spună în sinea lui că Shiraz-ul de Mehedinţi 2009 este unul autentic, de soi, ce îi aminteşte de marele Shiraz Cocoş 2006/2007, care s-a tot micit însă pe măsura trecerii anilor şi a creşterii numărului de sticle care să-l încapă.
  După o seamă de îmbătări cu arome de coacăze şi parfum de violete de pe pajiştile olteneşti, bloggerul felin a concluzionat că viaţa este frumoasă mai ales când nu eşti preocupat de preţuri şi că hedonismul nu e pentru moralişti cu bască şi baros. Iar la întoarcere stăpânii săi au putut observa pe fundul unui pahar de degustare urmele vagi ale unor tanini care au colorat pentru o vreme mustăţile albe ale motanului lor plin de surprize.